Prin Sentința civilă nr. 6814/03.06.2014 Judecătoria Sectorul 2 București a admis în parte cererea introdusă de reclamanții R.V. și R.S.S. av]nd ca obiect constatare clauze abuzive și a constatat caracterul abuziv a clauzei stipulate în convenția de credit nr. 0133609/08.07.2007 art. 3 lit. d din condițiile speciale a le convenției încheiate între reclamanți și Volksbank Romania S.A., a declarat nulitatea absolută a clauzei și a respins pentru rest cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat o convenție de credit având ca obiect acordarea de către bancă a unui împrumut în valoare de 106995 CHF având ca destinație acoperirea unor cheltuieli personale și refinanțarea unui credit contractat cu o altă bancă. Durata de rambursare a creditului a fost stabilită la 300 de luni iar rata dobânzii curente la 4,25%.
Prin art. 3 lit. d s-a stabilit că banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unei schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; rata astfel modificată se va aplica de la data comunicării.
Prin art. 5 lit. a s-a introdus un comision de risc în cuantum de 0,19% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Prin art. 3.5 din condițiile generale ale convenției s-a prevăzut că pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului.
În anul 2010 banca a modificat în mod unilateral convenția de credit și a redenumit comisionul de risc în comision de administrare risc de credit.
Reclamanții au invocat faptul că acest contract este unul de adeziune, cu clauze pretipărite, contract ce nu a fost negociat de către părți. Clauzele a căror anulare se cere au creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților deoarece oferă băncii posibilitatea de a modifica rata dobânzii în mod unilateral. Motivul de revizuire a ratei structurale a dobânzii, respectiv apariția unor schimbări semnificative pe piața monetară, fără a prezenta minime elemente de identificare a acestor schimbări, nu este redactat în termen clari, neechivoci și verificabili.
De asemenea, riscul în legătură cu care se percepe comisionul de risc/ administrare nu este determinat sau determinabil. În schimbul perceperii comisionului banca nu oferă o contraprestație. Condițiile perceperii comisionului de risc nu sunt descrise în convenție, nu sunt individualizate, nu sunt raportate la elemente fixe și nicăieri nu se prevede ce se întâmplă cu comisionul de risc dacă riscul pentru care a fost perceput nu se produce până la scadența finală a creditului sau în situația rambursării anticipate a creditului.
Instanța de fond a stabilit că este abuzivă clauza privitoare la modificarea ratei dobânzii curente în cazul intervenirii unor modificări semnificative pe piața monetară deoarece acestă clauză nu este caracterizată prin previzibilitate iar din modul în care a fost formulată nu se poate anticipa modalitatea în care o astfel de situație poate să intervină. În plus, în situația unui eventual litigiu nu s-ar putea aprecia dacă motivul schimbării semnificative pe piața monetară este întemeiat sau nu. Nu se poate nici măcar stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs.
În ceea ce privește comisionul de risc/ administrare, instanța de fond a apreciat că respectivul comision de risc este parte din totalul costului creditului, alături de dobândă și celelalte comisioane și se exprimă procentual la nivelul unui an prin formula dobânzii anuale efective. Comisionul de risc este determinat matematic în formulă procentuală (0,19%, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar) și determinabil în sumă fixă. Așadar, clauza contractuală privind comisionul de risc este exprimată din punct de vedere matematic într-un mod clar și precis, motiv pentru care nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În privința cuantumului concret al comisionului de risc, în speță 0,19%, acesta nu poate apărea în ochii unui observator independent ca fiind extrem de oneros și oricum reclamanții au la dispoziție contractarea unui alt mijloc de refinanțare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții R.V. și R.S.S. cât și Volksbank Romania S.A. evident, pentru motive diferite, primii pentru respingerea cererii cu privire la comisionul de risc iar secunda pentru admiterea cererii cu privire la modificarea structurală a ratei dobânzii.
Prin Decizia nr. 269/ 24.03.2015 Tribunalul București a admis apelul declarat de apelanții reclamanți și a schimbat în parte sentința civilă atacată în sensul că a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art.5 lit.a din condițiile speciale și art.3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr. 0133609/8.11.2007 și a declarat nulitatea absolută a acestor clauze. A obliga parata Volksbank Romania SA la restituirea către reclamanți a sumei de 10812,62 CHF percepute cu titlul de comision de risc/administrare în perioada noiembrie 2007-februarie 2014, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data fiecărei plăți până la data restituirii efective. A respins apelul formulat de apelanta pârâtă ca nefondat. A obligat apelanta pârâtă la plata către apelanții reclamanți a sumei de 5.250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și apel.
Cu privire la comisionul de risc, redenumit ulterior comision de administrare, instanța de control judiciar a reținut că funcția și destinația acestuia nu au fost evidențiate în convenție în mod distinct motiv pentru care orice consumator ar fi fost într-o poziție dezavantajată față de bancă și într-o imposibilitate reală de a negocia acest comision.
Instanța a constatat că riscul asigurat prin perceperea acestui comision nu este definit prin convenție, singura menționare referindu-se la valoarea și perioada pentru care este datorat, fără ca reclamanții să aibă posibilitatea de a cunoaște motivele care determină perceperea acestuia.
În plus, ținând cont că rata dobânzii curente reprezintă tot un procent aplicat la soldul creditului pe toată durata de creditare, rezultă că acest comision de risc are ca finalitate mascată perceperea unei rate a dobânzii mai mare decât cea stipulată în convenție și agreată de părți.
Perceperea comisionului de risc creează un vădit dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul reclamanților consumatori, aceștia fiind obligați la plata unei importante sume de bani.
Instanța apreciază că prevederea contractuală care stabilește comisionul de risc contravine bunei-credințe, fapt dovedit chiar de modul în care pârâta a înțeles să formuleze clauza privind comisionul de risc, comerciantul profitând de nevoia consumatorului pentru a impune acest comision, consecința fiind crearea unui dezechilibru semnificativ între prestațiile reciproce ale părților.
Decizia este definitivă.