În procesele intentate Volksbank Romania S.A. (actualmente, prin fuziune, Banca Transilvania) de către proprii împrumutați, instanțele române au stabilit caracterul abuziv al comisionului de risc și a formei sale ulterioare, comisionul de administrare și au dispus restituirea acestuia motivat de faptul că nu reprezintă altceva decât o plată nedatorată.
Una dintre primele decizii ale Băncii Transilvania după fuziunea cu Volksbank, din 7 aprilie 2015, a fost aceea de încetare a perceperii comisionului de risc pentru toate creditele din portofoliul Volksbank. Banca Transilvania încerca astfel să transforme pierderile suferite în instanțele de judecată într-o veritabilă lovitură de imagine. Ceea ce se pare că a și reușit.
Ulterior, prin notificări adresate împrumutaților (consumatorilor), Banca Transilvania invita la dialog pe marginea comisionului de risc pe care împrumutații erau îndreptățiți să îl recupereze, după cum se preciza în cuprinsul notificărilor. Recuperarea propusă a constat în compensarea comisionului de risc cu soldul creditului și nu în restituirea către împrumutați a comisionului de risc și a dobânzii legale aferente, așa cum ar fi fost corect. Rog a se observa că, potrivit art. 993 Cod civil 1864, aplicabil în cazul împrumuturilor contractate înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011) acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune (n.n. dreptul de a i se restitui) în contra creditorului. Chiar și în aceste condiții, mulți dintre împrumutați au acceptat noile clauze impuse de Banca Transilvania și toată lumea a fost de acord că acesta a reprezentat un pas înainte în încercarea de armonizare a clauzelor contractuale cu legislația comunitară și națională.
Din comunicatul de presă al Băncii Transilvania din data de 15 februarie 2016, aflăm că încetarea perceperii comisionului de risc a fost parte a primului program de responsabilitate financiară din România și că, în ansamblu, fuziunea cu Volksbank a avut un impact pozitiv asupra situațiilor financiare înregistrate la sfârșitul anului 2015. De altfel, atât directorul general cât și președintele consiliului de administrație al Băncii Transilvania au subliniat faptul că banca și-a atins obiectivele de creștere organică, în paralel cu achiziția și integrarea Volksbank Romania, dat fiind faptul că la sfârșitul anului 2015 soldul creditelor a fost cu 43,3% mai mare decât era la finalul anului 2014. Mai mult, prin intermediul directorului general, Banca Transilvania a mulțumit clienților, inclusiv celor proveniți de la Volksbank și a apreciat că aceștia, împreună, reprezintă capitalul băncii. Nu în ultimul rând, Banca Transilvania și-a propus să eficientizeze în perioada următoare interacțiunea cu clienții săi din toate segmentele, prin fluxuri și produse mai accesibile.
Gânduri și vorbe frumoase numai că, în realitate, lucrurile stau altfel.
În procesele foștilor clienți Volksbank, care mai există pe rolul instanțelor, Banca Transilvania se luptă și încearcă să convingă magistrații că perceperea comisionului de risc a fost perfect legală. Am în vedere cauze aflate pe rolul instanțelor constănțene în care consumatorii au achitat integral creditul accesat, întocmai și la timp, potrivit graficului de rambursare. Prin întâmpinări depuse în aceste cauze, Banca Transilvania nu susține altceva decât faptul că respectivul comision de risc a făcut parte din obiectul contractului de credit, a fost exprimat într-un limbaj ușor inteligibil și nu a produs vreun dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
Se pare că, între timp, Banca Transilvania și-a reconsiderat poziția față de comisionul de risc din moment ce acești din urmă clienți nu mai sunt îndreptățiți să îl recupereze. Și nici nu a existat vreun dezechilibru semnificativ între drepturi și obligații de vreme ce se susține că activitatea bancară, ca orice activitate economică, comportă riscuri.
Spre exemplu, în dosarul nr. 4504/254/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia, (citativul nu este actualizat) împrumutații au accesat un credit în lei având destinația de achiziționare a unui autoturism în valoare de 73741 lei, pe o durată de 84 de luni, cu o dobândă de 6,95% p.a.. Creditul a fost restituit în întregime, fără a se întârzia plata nici măcar a unei singure rate. În același timp, împrumutații au mai achitat pe parcursul derulării contractului și suma de 13195,60 lei, cu titlu de comision de risc. Acest comision de risc este apreciat de Direcția Juridic, Workout și Insolvență – serviciul litigii din cadrul Băncii Transilvania, ca fiind compatibil cu reglementările legale aplicate contractelor de credit și costurile acestora ceea ce exclude posibile condiții inechitabile pentru consumatori și exclude orice posibil dezechilibru contractual în defavoarea acestora.
Rămânând consecventă scopului propus de a obține profit, Banca Transilvania a renunțat la a mai angaja avocați pentru susținerea litigiilor în instanță, recurgând la arsenalul propriu, respectiv Serviciul juridic – litigii. Probabil că, din acest motiv, toate întâmpinările depuse de Banca Transilvania în instanță sunt motivate în mod asemănător, fiind în esență, o compilație de texte extrase din alte hotărâri judecătorești. Alături de multitudinea de texte copiate din motivările unor instanțe, Banca mai invocă de-a valma și o serie de excepții procesuale indiferent dacă aceste au legătură sau nu cu cauza în sine. Spre exemplificare: excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția inadmisibilității acțiunii (!), ș.a.m.d..
Ne bucurăm pentru faptul că Banca Transilvania este o bancă românească de succes și am fost oarecum mândri atunci când aceasta a arătat că are capacitatea financiară de a achiziționa o bancă străină. Cu toate acestea observăm că Banca Transilvania nu este consecventă cu ea însăși, cu pozițiile publice exprimate în ultimul an, neezitând să-și știrbească imaginea de dragul aceluiași comandament cinic, obținerea de profit cu orice preț. Nu știu cum aș putea să interpretez altfel trecerea în numai câteva luni de la concluzia că împrumutații sunt îndreptățiți să își recupereze comisionul de risc la concluzia potrivit cu care comisionul de risc nu trebuie restituit deoarece este compatibil cu legislația consumatorilor și cu contractelor asociate acesteia. Nu ne rămâne decât să sperăm că bagheta îngerașului în costum și cu fustiță ne va dezvălui culisele acestei schimbări.
În înțelepciunea sa, poporul român a găsit expresii potrivite pentru a eticheta astfel de situații cum ar fi că „lupul își schimbă părul dar năravul ba” sau „aceeași Mărie cu altă pălărie”.
De la înălțimea geniului său, Mihai Eminescu concluziona cândva filozofic în Glossă, alte măști, aceeași piesă, alte guri, aceeași gamă…
