Starea de urgență generată de pandemia de coronavirus s-a suprapus peste perioada sărbătorilor de Paște, perioadă în care mulți români obișnuiau să meargă în vacanțe. Cei care au contractat servicii de călătorie, anterior decretării stării de urgență, cu diverse agenții de turism, s-au văzut puși în fața situației de a nu mai putea călători la destinația dorită.
Fie că au încetat la inițiativa agențiilor, fie că au încetat la inițiativa clienților, contractele au fost imposibil de derulat în condițiile în care hotelurile ori pensiunile și-au închis porțile iar companiile de transport și-au suspendat activitatea. În acest context, cei care au contractat astfel de servicii se arată interesați de modalitatea în care își pot recupera prețul contractului în condițiile în care nu au beneficiat de serviciile turistice plătite. Unele dintre agențiile de turism nu și-au îndeplinit obligația legală de informare precontractuală iar clienții lor nu au nici cea mai mică idee despre algoritmul recuperării banilor.
Am putut însă observa în presă o serie de articole în care directorii marilor agenții de turism arată că acești bani nu mai pot fi recuperați și că ar fi bine să ne luăm gândul de la ei. Clienții ar putea fi despăgubiți cumva prin vouchere sau prin efectuarea vacanțelor în aceeași perioadă a anului viitor. Tot acești directori solicită ca statul să intervină și să le despăgubească clienții prin oferirea de tichete de masă sau de vacanță. S-a invocat în sprijinul acestei cerințe nevoia de susținere a firmelor din turism, oferirea unei protecții pentru salariații lor și altele asemenea. Practic, se solicită acoperirea pierderilor clienților de către stat sau de către oricine altcineva.
Trebuie însă arătat că aceste propuneri nu sunt susținute de către Comisia europeană. Nu sunt susținute deoarece atât legislația comunitară cât și cea națională prevăd deja suficiente remedii juridice pentru astfel de situații. Pornind de la ideea că serviciile plătite anticipat nu au fost prestate și că operatorul de turism nu a cheltuit și nu a pierdut nici un ban, soluția ar fi aceea a returnării banilor în integralitate, fără posibilitatea solicitării vreunei plăți cu titlu de despăgubiri suplimentare.
Este greu de crezut că există clienți care vor îmbrățișa propunerile agențiilor de a sta cuminți și de a aștepta un an pentru a beneficia de „aceeași vacanță” în condițiile în care toate certitudinile s-au risipit. Nu se știe dacă agențiile vor mai funcționa până anul următor și nici dacă spațiile de cazare vor mai fi deschise în aceeași perioadă a anului.
Potrivit legislației naționale, clientul are dreptul la rambursarea completă a oricărei plăți efectuate pentru un pachet de servicii turistice, fără a plăti vreo penalitate, în cazul în care contractul încetează înainte de începerea executării pachetului, în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinație.
Așadar, în situația în care există suficiente date (eventual extrase din site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe, pentru destinațiile internaționale) din care să rezulte că transportul sau locul de destinație a fost afectat de circumstanțe inevitabile și extraordinare precum pandemia de coronavirus, agențiile sunt obligate să ramburseze către clienți toate sumele de bani încasate cu titlu de preț al contractului.
Însă cum agențiile de turism organizatoare par să tragă de timp în loc să restituie comisioanele și să convingă partenerii din turism să restituie ceea ce au încasat fără a presta vreun serviciu probabil că mulți dintre clienții lor nu-și vor putea recupera banii decât cu ajutorul instanțelor de judecată.
(foto: pixabay.com)
