În urmă cu câteva săptămâni cotidianul New York Times a publicat rezultatul studiului unei echipe de cercetători care a analizat fizic și prin compararea numelor și locațiilor cu alte surse un papirus ce datează din timpul domniei lui Hadrian (aproximativ 130 d. Hr.). În esență papirusul vechi de 1900 de ani este un memorandum privitor la o audiere judiciară în fața unui oficial roman desfășurată în Iudeea sau Arabia. Procesul se referă la urmărirea penală a mai multor persoane, printre care Gadalias și Saulos, acuzați de falsificarea documentelor și vânzarea și eliberarea ilicită de sclavi – toate pentru a evita plata taxelor în îndepărtatele provincii romane Iudeea și Arabia, o regiuni care corespund aproximativ Israelului și Iordaniei de astăzi.
Pentru astfel de fapte pedepsele variau de la amenzi mari și exil permanent până la muncă silnică în minele de sare și, în cel mai rău caz „damnatio ad bestias”, o execuție publică în care condamnații erau devorați de animale sălbatice. O astfel de soartă este posibil să fi avut și Gadalias și Saulos.
Identitatea procurorilor rămâne necunoscută, dar se pare că aceștia au fost funcționari ai administrației fiscale romane. Textul menționează, de asemenea, un informator care i-a denunțat pe inculpați autorităților romane. Acest document oferă o perspectivă unică asupra instituțiilor civice locale și a funcționării administrației și jurisdicției provinciale romane în Orientul Apropiat. De asemenea, el pune în lumină problema evazivă a comerțului cu sclavi și a proprietății acestora în rândul evreilor. În același timp, papirusul oferă o perspectivă asupra unui mediu cultural și intelectual în care se întâlnesc dreptul roman, retorica greacă și viața evreiască.
